Comunicare pentru sustenabilitate în campusul universitar

4. Diagnoza: o privire asupra sustenabilității locuirii în campus

Vasile Gherheș, Mariana Cernicova-Bucă, Gabriel-Mugurel Dragomir, Adina Palea

4.1. Conștientizare și practici sustenabile specifice tinerei generații

Conform practicilor din România, universitățile oferă spații de cazare în cămine pentru a facilita accesul la educație. În cazul UPT studenții plătesc o taxă fixă pentru utilități, indiferent de consum, la un tarif redus, o parte a costurilor de cazare fiind subvenționate de către universitate. Căminele sunt prevăzute cu spălătorii comune echipate cu mașini de spălat și bucătării comune dotate cu plite electrice. În fiecare cameră existe frigidere, iar studenții aduc cu ei aparate și dispozitive portabile, cum ar fi laptopuri, uscătoare de păr, fiare de călcat, încălzitoare de apă, televizoare, ventilatoare etc. Serviciile municipale furnizează utilitățile (aprovizionare cu apă și gestionarea deșeurilor), iar energia electrică provine de la furnizori desemnați conform reglementărilor naționale. Majoritatea energiei termice provine de la centralele pe gaz administrate de universitate.

Ancheta sociologică a jucat un rol esențial în înțelegerea dinamicii comportamentale a studenților față de consumul energetic Aceasta a permis cercetătorilor să obțină o imagine mai complexă și nuanțată, care să contribuie la elaborarea de politici și practici mai eficiente de gestionare a resurselor energetice în cadrul universității. Cercetarea s-a concentrat pe campusul Universității Politehnica Timișoara, România. Dintre cei aproximativ 13.000 de studenți ai universității, peste 6000 optează să locuiască în campus. Din cele 16 cămine studențești, două au fost excluse din evaluare deoarece sunt rezervate pentru cadrele didactice și studenții doctoranzi, care diferă de majoritatea rezidenților din campus prin vârstă, statut profesional și financiar, ocuparea spațiului și durata contractului de închiriere.

Pentru culegerea datelor, echipa de cercetare a folosit ca instrument chestionarul sociologic. Chestionarele sunt instrumente frecvent utilizate pentru a aduna date despre consumul de energie, așa cum arată studiile realizate de Deme Belafi și colaboratorii săi (Belafi, 2018). În procesul de formulare a întrebărilor, echipa de cercetare s-a inspirat atât din literatura de specialitate, cât și din setul de întrebări dezvoltat de Banca Mondială și Organizația Mondială a Sănătății pentru a măsura gradul de utilizare a resurselor energetice din lume (Core Questions for Household Energy Use, n.d.; Special Eurobarometer 513: Climate Change – Data Europa EU, n.d.; Debrah et al., 2021; Gherheș et al., 2021; Gherheș & Fărcașiu, 2021). Folosirea chestionarului a permis nu doar identificarea frecvenței utilizării aparatelor electrice, ci și o analiză profundă a atitudinilor și percepțiilor legate de consumul de energie și de apă, de gestionarea deșeurilor și alte practici cu efect asupra locuirii sustenabile. S-a pus un accent deosebit pe modul în care studenții conștientizează impactul acțiunilor lor asupra consumului de energie și pe strategiile pe care le adoptă pentru a minimiza costurile energetice și impactul asupra mediului.

Chestionarul a inclus întrebări care au evaluat frecvența anumitor comportamente pe o scară de la 1 („niciodată”) la 6 („zilnic”), cu opțiunea 7 permițând răspunsuri nespecificate, cotată cu 0. Comportamentele legate de mediu au fost măsurate printr-o scară Likert de 5 puncte, de la 1 („niciodată”) la 5 („întotdeauna”). La finalul chestionarului, au fost plasate întrebări socio-demografice ce vizau vârsta, genul și statutul de rezidență al participanților.

Pentru a asigura validitatea chestionarului, a fost calculat coeficientul Cronbach Alpha pe un eșantion de verificare, scopul fiind evaluarea fiabilității și consistenței interne (Howitt & Cramer, 2008; Tabachnick et al., 2013). Coeficienții Cronbach Alpha, care pot varia între 0 și 1 (Cronbach – 1990 – Essentials of Psychological Testing, n.d.), cu valori peste 0.7 fiind considerate acceptabile pentru cercetare (Tabachnick et al., 2013), au indicat în cazul nostru o consistență internă solidă a elementelor selectate, facilitând efectuarea de analize factoriale.

Pentru a atinge obiectivele studiului privind consumul de energie și comportamentul studenților, a fost esențial să se creeze un eșantion echilibrat și reprezentativ. În acest scop, echipa de cercetare a ales să distribuie chestionarul printr-o metodă care maximizează participarea și diversitatea răspunsurilor. Chestionarul a fost difuzat online, utilizându-se canalele de comunicare online ale administratorilor și reprezentanților studenților din cămine (șefi de cămin sau de palier), care sunt în contact direct și constant cu studenții. Aceștia au acces direct la grupurile de WhatsApp ale fiecărui cămin, care funcționează ca platforme primare de comunicare pentru anunțuri și discuții studențești. Utilizarea acestor grupuri a permis diseminarea rapidă și eficientă a chestionarului, asigurându-se astfel că acesta ajunge la un număr mare de studenți într-un timp relativ scurt. În plus, această metodă a facilitat și o rată mai mare de răspuns, deoarece studenții tind să fie mai receptivi la informațiile distribuite prin canalele familiare și de încredere.

În completare, pentru a extinde acoperirea și a asigura diversitatea demografică a eșantionului, link-ul pentru completarea chestionarului a fost distribuit și prin intermediul rețelelor de comunicare ale celor 10 ligi studențești ale universității. Aceste ligi, reprezentând diferite facultăți și interese academice, au propriile lor canale de comunicare și rețele sociale, utilizate pentru a angaja studenții în diverse activități și inițiative. Prin folosirea acestor canale, echipa de cercetare a putut atinge segmente diverse de populație studențească, de la nou-veniți la studenți doctoranzi, fiecare având posibile comportamente diferite de consum energetic.

Abordarea directă și personalizată în comunicarea cu studenții a îmbunătățit nivelul de implicare și interesul acestora pentru participarea la sondaj, crescând astfel calitatea și precizia datelor obținute. La final, un număr de 1023 de studenți de la Universitatea Politehnica din Timișoara, proveniți din toți anii de studiu, au participat la studiu. Întrucât studenții universității numără în jur de 13.000 de studenți, marja de eroare calculată a fost de ±3,3%. Participarea a fost voluntară și s-au luat măsuri pentru a preveni identificarea respondenților.

Plecând de la premisa că studenții nu sunt doar participanți la procesul educațional, ci și actori într-un ecosistem universitar ce promovează sustenabilitatea și gestionarea responsabilă a resurselor, acest studiu și-a propus să evalueze modul în care comportamentul acestora influențează și reflectă principiile de sustenabilitate aplicate în viața de campus. Focalizându-se pe diverse aspecte ale vieții cotidiene în căminele studențești, cercetarea a vizat să identifice și să analizeze practicile eficiente și zonele ce necesită îmbunătățiri.

Obiectivele studiului au fost:

• Investigarea percepțiilor și comportamentelor studenților legate de protecția mediului și identificarea factorilor care influențează aceste atitudini;

• Analiza practicilor de gestionare a consumului de energie electrică în căminele UPT;

• Caracterizarea comportamentelor de economisire a energiei electrice în căminele studențești ale UPT;

• Investigarea comportamentelor de economisire a apei în căminele studențești ale UPT;

• Studiul comportamentelor și practicilor de gestionare a deșeurilor, inclusiv tehnicile de sortare și eliminare a deșeurilor în căminele studențești ale UPT;

• Examinarea practicilor de reciclare în căminele studențești ale UPT;

• Analiza integrării practicilor ecologice în rutina zilnică a studenților și în mediul lor educațional;

• Investigarea modurilor în care studenții contribuie la conservarea resurselor și protecția mediului.

Rezultatele studiului sociologic, coroborate cu monitorizarea consumului de energie electrică, energie termică și apă din cămine (pe baza înregistrării consumurilor, dar și a facturilor emise de furnizori) a permis crearea unui profil al studentului-consumator de utilități casnice, care a stat la baza intervenției transformatoare, enunțată ca obiectiv principal al proiectului (Cernicova-Bucă et al., 2024 a). În sinteză, demersul de cercetare este reprezentat astfel:

Ilustrație din carte

Figura 1. Proiectarea conceptuală a cercetării

Această abordare a creat posibilitatea acumulării unui fond bogat de date, care a fundamentat campaniile de influențare a comportamentelor și mesajele de informare și persuasive care au dat substanță demersului preconizat în proiect.

În continuare sunt prezentate, pe secțiuni detaliate, rezultatele sondajului de opinie, fiecare reflectând un aspect specific al comportamentelor și practicilor sustenabile ale studenților, de la gestionarea consumului de energie și până la implicarea activă în protecția mediului.

1. Conștientizare și acțiune: perspective și angajamente ale studenților din căminele Universității Politehnica Timișoara (UPT) în protecția mediului

Secțiunea cuprinde informații referitoare la:

4.2. Măsurătorile tehnice – fundament pentru decizii strategice

Universitățile, ca instituții aflate în avangarda promovării sustenabilității, ar trebui să ofere și modele de calculare, monitorizare, raportare, reducere sau chiar compensare a impactului pe care îl au asupra mediului, sau, cu alte cuvinte, a amprentei lor de carbon. Unele dintre rankingurile care atestă sustenabilitatea universităților cer, în mod explicit, ca instituțiile care intră în evaluare să publice și rapoarte cu privire la amprenta lor de carbon (STARS 2024). Cu toate acestea, după cum remarcă Helmers și colaboratorii, nu există o metodologie standardizată specifică pentru inventarierea surselor responsabile pentru producerea emisiilor de carbon și pentru calcularea obiectivă a amprentei de carbon a universităților (Helmers et al., 2021). Sarcina de a calcula amprenta de carbon este cu atât mai dificilă, cu cât trebuie luate în considerare atât elemente ce depind de universitate, cum ar fi investițiile în clădiri, managementul resurselor, echilibrul dintre patrimoniul construit și spațiile verzi, tipurile de activități care au loc în campus, dar și elemente care țin de zona geografică și de clima regiunii în care este amplasată universitatea. Tipul și dimensiunea instituției au, la rândul lor, relevanță în calcularea amprentei de carbon. Santovito și Abiko au oferit recomandări cu privire la modul de pregătire a inventarului de surse de emisii care conduc la amprenta de carbon, au identificat unele surse relevante de emisii și au permis o mai bună vizualizare a oportunităților de atenuare a acestora (Santovito și Abiko, 2018). Universitățile pot ajunge la zero emisii de carbon, cum a dovedit Universitatea Leuphana din Germania, care atinge acest obiectiv prin utilizarea maximă a tehnologiei moderne și a producției excedentare de energie regenerabilă la fața locului (Helmers et al., 2021), dar, avertizează cercetătorii, acest efort mută problema amprentei de carbon în amonte, datorită materialelor încorporate în tehnologiile aplicate. Acest lucru poate conduce la perioade lungi de recuperare a investiției, iar efectele care nu a fost cuantificate pentru universități. Helmers și colaboratorii apreciază că aproape fiecare universitate din lume, independent de zona climatică, de focusul și de profilul său, poate ajunge la amprente de carbon foarte scăzute, pe baza voinței politice, a investițiilor necesare acordate și a creativității (Helmers et al., 2021). Dar ținta poate fi atinsă doar dacă este urmărită sistematic, coerent și strategic.

Cele mai multe universități evaluează fie performanța energetică a spațiului construit, fie deduc amprenta de carbon pe baza unor modele matematice, luând în considerare obiceiurile de consum ale studenților sau, mai larg, tipul de surse care au impact asupra mediului (Rodrigues-Andara et al., 2020; Valls-Val și Bovea, 2021; Sippel et al., 2018; Xiwang Li et al., 2015; Ozawa-Meida et al., 2013).

Prin intermediul proiectului USE-REC s-a dorit implementarea unor strategii inovatoare de colectare și analiză a datelor referitoare la consumul energetic al studenților în mediul campusului universitar, dar și stabilirea unor puncte de referință care să fundamenteze demersuri de reducere a amprentei de carbon a campusului, în ansamblul său. Datele colectate și corelațiile stabilite pot servi drept fundament pentru dezvoltarea unor inițiative educaționale și a unor acțiuni practice pentru reducerea amprentei de mediu a comunității universitare din Universitatea Politehnica Timișoara.

Timișoara este situată în partea de vest a României, aproape de granițele cu Serbia și Ungaria. Are un climat temperat-continental, cu ierni reci și veri fierbinți. În ultimele două decenii, recordurile extreme au atins -24 °C în ianuarie 2003 pentru frig și +41 °C, stabilit în iulie 2007 pentru căldură. O astfel de variație a temperaturii exterioare pune presiune asupra consumului de energie, întrucât iarna este necesare încălzirea spațiilor, iar vara – răcirea lor, pentru a asigura confortul termic necesar. În aceste condiții strategiile de control al consumurilor trebuie să țină cont de factorul de mediu, nu doar de caracteristicile tehnice ale clădirilor sau de comportamentele ocupanților clădirilor respective.

Alături de punctul de vedere al reprezentanților conducerii instituției, al administratorilor de cămine și al studenților, aspecte colectate prin interviurile individuale și de grup, rezultate descrise în capitolele specifice, am completat datele de început ale proiectului cu o monitorizare a consumurilor studenților pe trei paliere: consumul de apă, consumul de electricitate și consumul de energie termică. Datele au fost furnizate de serviciul tehnic de resort al UPT pe perioada lunilor de proiect, în registru comparativ cu datele de consum din anul precedent, pentru a permite evaluarea schimbărilor comportamentelor rezidenților din cămin (dacă ele au avut loc). Această monitorizare a consumurilor și comparațiile cu anul anterior derulării proiectului nostru a permis realizarea unui profil al studentului consumator de utilități, precum și stabilirea unui clasament al căminelor în funcție de economisirea de resurse reflectate în consumuri, ca efect al campaniilor de informare și persuasiune.

Comunicarea acestor date i-a făcut pe studenți să fie mai conștienți de amprenta personală de carbon (Sippel et al., 2018) și să înțeleagă consecințele obiceiurilor cotidiene, care pot fi orientate spre o utilizare mai judicioasă a resurselor.

Monitorizarea consumurilor a fost completată de o evaluare a pierderilor energetice din complexul studențesc al UPT, prin metoda termoscanării. Literatura de specialitate apreciază această metodă ca fiind una non-distructivă și non-invazivă capabilă să detecteze potențiale probleme în structuri construite, în utilaje sau infrastructură. În cazul campusului Politehnicii, utilizarea termoscanării a oferit date privind distribuția neregulată a căldurii, a identificat potențialele defecte de izolație și punctele de pierdere, permițând elaborarea unui plan de intervenție care să aibă ca fundament o documentare amănunțită asupra situației din teren, adaptat la specificul clădirilor vizate (Pescari et al., 2016). Dezavantajul principal, care face ca această metodă să fie rar invocată în procesul de evaluare a sustenabilității universităților este costul relativ ridicat al procedurii, corelat cu logistica necesară (aprobări legate de utilizarea spațiului aerian, condițiile de temperatură, vegetație, prezență a unor suprafețe vitrate ample). Pentru scanarea efectuată în cadrul proiectului au fost parcurse etapele descrise mai jos.

Selectarea căminelor pentru scanare termică și culegerea datelor din teren

Scopul proiectului a fost și de identificare a pierderilor de energie, propunerea de soluții pentru eficiența energetică și pentru reducerea amprentei de carbon a căminelor studențești din Complexul studențesc din Timișoara.

Metodologia de selecție a căminelor destinate scanării termice a presupus o abordare atentă și riguroasă, având în vedere utilizarea atât a măsurătorilor terestre, cât și a celor aeriene. Principalele aspecte luate în considerare au fost analiza restricțiilor spațiului aerian de zbor și identificarea unei zone optime pentru scanare, în concordanță cu obiectivele proiectului. De asemenea, alegerea diversificată a căminelor a permis obținerea unor date reprezentative pentru diferite tipuri de construcții și utilizări, sprijinind astfel obiectivele de analiză a consumului energetic.

Echipa tehnică a efectuat operațiunile de scanare termică atât cu scannerul terestru, cât și cu drona echipată cu o cameră termică, în funcție de specificațiile tehnice ale echipamentelor. Procesul a inclus și măsurători precise cu ajutorul stației totale Leica TS1205 și a receptorului GNSS South G1 Plus pentru a asigura un control geografic și o referință precisă a datelor colectate. Această abordare a asigurat o colectare eficientă a datelor în concordanță cu obiectivele proiectului, cu respectarea normelor de siguranță și reglementărilor în vigoare în domeniul operațiunilor aeriene cu drone.

Măsurătorile aeriene și procesul de prelucrare al datelor

În prima etapă a proiectului s-a realizat o survolare a Complexului Studențesc Timișoara utilizând camera RGB a dronei. Această analiză de ansamblu a furnizat o imagine detaliată a întregului complex, permițând identificarea caracteristicilor generale ale infrastructurii și obținerea unei perspective globale asupra zonei de interes. Fotografiile captate cu ajutorul camerei RGB au oferit informații vizuale clare și detaliate despre clădiri, spații verzi și alte elemente ale complexului, pregătind astfel terenul pentru o evaluare comprehensivă a eficienței energetice. Odată finalizată analiza de ansamblu, atenția s-a concentrat pe survolarea detaliată a căminelor țintă, folosind drona echipată cu camera termică Flir Vue Pro 640R. Această etapă a permis explorarea aspectelor termice specifice ale clădirilor, evidențiind variațiile de temperatură și identificând potențiale pierderi de căldură sau anomalii termice. Camera termică de înaltă rezoluție a oferit date precise și fiabile, contribuind la evaluarea eficienței energetice și la identificarea unor posibile zone de îmbunătățire în ceea ce privește izolarea termică sau sistemele de încălzire. Combinația dintre datele vizuale RGB și cele termice a oferit o perspectivă holistică, consolidând informațiile necesare pentru a dezvolta strategii eficiente pentru evaluarea eficienței energetice a clădirilor din campus și pentru proiectarea unor intervenții viitoare.

Concluzii ale acțiunii de termoviziune realizată cu camera termica FLIR VUE PRO R (UAV)

Nu au fost identificate suprafețe extinse cu pierderi semnificative de căldură pe șarpantele clădirilor analizate. Pierderea de căldură cea mai semnificativă a fost într-o zonă a acoperișului de la căminul 23C. S-a recomandat verificarea zonei si repararea acesteia. În celelalte zone, cu scăpări termice de 1–2 grade Celsius, se poate interveni pentru reducerea lor prin aplicarea unei izolații cu vată pe interiorul acoperișului, contribuind astfel la îmbunătățirea generală a eficienței energetice a structurii.

Scanarea laser terestră și procesul de prelucrare al datelor

Prelucrarea datelor achiziționate în teren și obținerea produselor finale în urma scanării laser terestre a fost realizată în două software-uri specifice: Z+F LaserControl și CloudCompare. Cu ajutorul programului Z+F LaserControl pentru norii de puncte au fost generate și colorarea acestora în format RGB și s-au adăugat atributele de temperatură specifice fiecărui punct în parte, după cum se poate observa din figura de mai jos.

Ilustrație din carte

Figura 1. Fațadă cu atributele de temperatură obținută în urma prelucrării finale

Pentru fiecare cămin în parte au fost realizate scanări prin efectuarea unor staționări multiple astfel încât să poată fi surprinse toate detaliile căminului, rezultând între 6 și 11 scanări pentru fiecare cămin în parte. Pentru georeferențierea norilor de puncte și transpunerea acestora într-un sistem unitar au fost utilizate ținte fixe care au fost măsurate cu ajutorul stației totale Leica TCR 1205 R400. S-a asigurat măsurarea a cel puțin 3 ținte pentru fiecare stație de scanare, astfel încât să se asigure o bună aliniere pe toate cele trei dimensiuni X, Y, Z și posibilitatea unor verificări suplimentare.

Concluzii ale acțiunilor de termoscanare

În urma procesului de scanare și a analizei detaliate a norilor de puncte obținuți atât în format RGB cât și cu atribute de temperatură, s-au evidențiat următoarele aspecte:

• Pierderile de căldură în cadrul tuturor obiectivelor scanate au valori reduse și sunt unitare, fiind cauzate în principiu de pierderile termice la nivelul fundației clădirii, golurilor de uși și geamuri.

• O pierdere mai mare de căldură în zona fundației poate fi explicată prin mai multe factori. Fundația este în contact direct cu solul, care poate să aibă o temperatură mai scăzută decât temperatura din interiorul clădirii. De asemenea, fundația poate suferi pierderi de căldură prin convecție și conducție termică.

Pentru a reduce aceste pierderi de căldură și a contribui la eficientizarea energetică, următoarele măsuri pot fi luate:

• Izolarea termică a fundației: Adăugarea unui strat de izolație termică în jurul fundației poate ajuta la reducerea pierderilor de căldură. Materialele izolatoare precum spuma poliuretanică sau polistirenul expandat pot fi utilizate pentru a crea o barieră termică între fundație și sol.

• Sisteme de izolație subterană: Se pot utiliza sisteme de izolație subterană care constau în materiale izolatoare speciale sau sisteme de conducte care reduc transferul de căldură între fundație și sol.

• Ventilație adecvată: O bună ventilație sub podea poate ajuta la menținerea unei temperaturi constante și la prevenirea acumulării umidității, care poate contribui la pierderile de căldură.

• Evaluarea și repararea fisurilor: Orice fisuri sau crăpături în fundație pot permite pierderi de căldură semnificative. Este important să se efectueze inspecții regulate și să se efectueze reparațiile necesare.

• Sisteme de încălzire sub pardoseală: Utilizarea unor sisteme de încălzire sub pardoseală poate ajuta la menținerea unei temperaturi mai constante în interiorul clădirii, contribuind la reducerea necesității de încălzire a fundației.

• Prin implementarea acestor măsuri, se poate reduce pierderea de căldură la nivelul fundației și se poate contribui semnificativ la îmbunătățirea eficienței energetice a clădirii.

• Atunci când geamurile sunt închise se pot observa pierderi de căldură în special în zonele superioare, dar și în zonele inferioare în situațiile în care funcționau caloriferele:

Ilustrație din carte

Figura 2 Exemple ale pierderilor de căldură când geamurile sunt închise

Dacă geamurile au fost deschise, diferențele de temperatură între zona de perete și geam au fost semnificativ mai mari:

Ilustrație din carte

Figura 3 Exemple ale pierderilor de căldură când geamurile sunt deschise

Pierderile de căldură au fost similare pe laturile lungi, respectiv pe laturile scurte ale căminelor, temperaturile variind doar în funcție de temperatura ambientală care s-a modificat pe durata realizării măsurătorilor. Cu toate acestea, se pot observa în detaliu zonele în care se pierde căldura. Un caz special a putut fi observat pe latura de vest a căminului 22C, existând pe fațadă elemente de cărămidă aparentă. În această zonă se pot observa pierderi mai mari de căldură față de zonele cu izolație, existând pierderi de căldură în special în zona planșeelor dintre etaje, dar și pe o zonă extinsă în zona de subsol/fundație:

De asemenea, pierderi de căldură au fost înregistrate la nivelul de fundații, această observație fiind valabilă la toate căminele scanate.

Toate datele prezentate pot fi analizate în detaliu cu ajutorul programului gratuit CloudCompare, acesta fiind un software specializat în vizualizarea norilor de puncte.

Acțiunea de termoscanare a clădirilor din campusul studențesc a reprezentat o acțiune utilă pentru proiect și pentru universitate în conturarea acțiunilor viitoare de izolare adecvată a clădirilor și fundațiilor acestora, respectiv a altor acțiuni pentru diminuarea pierderilor de căldură. Pentru anii următori se recomandă o repetare periodică a acțiunilor de termoscanare pentru corectarea la timp a pierderilor energetice a clădirilor din campusul studențesc, ce ar mai putea apărea. De asemenea, se recomandă o extindere a acțiunilor de termoscanare la toate clădirilor Universității Politehnica Timișoara.

Pe lângă diagnoza tehnică, datorită căreia se poate face un plan de intervenție pentru anveloparea clădirilor, o metodă semnificativă de reducere a amprentei de carbon a campusului, relevată și de literatura de specialitate, este schimbarea sursei de energie utilizată. În 2024 UPT a accesat un proiect finanțat din fondurile Ministerului Energiei, prin care vizează instalarea unui sistem fotovoltaic la 17 clădiri ale Universității Politehnica Timișoara (cămine studențești, clădiri ale facultăților, clădiri administrative), cu o putere instalată de 1,5 MWh. Drumul spre asigurarea sustenabilității campusului este pregătit, în toate componentele sale.

Ilustrație din carte

Figura 1. Consumul mediu lunar per student în campusul UPT

Ilustrație din carte

Figura 4 Exemple ale pierderilor de căldură pe latura Vest a căminului 22 C

Această versiune HTML este publicată în regim de acces deschis sub licența Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International (CC BY-NC 4.0). Utilizarea comercială necesită acordul autorilor.